Site Search


Poti sa mai citesti despre: Statuia lui Zeus, Minunile lumii antice, Alte materiale

Farul din Alexandria
Pagina realizata cu materialul lui Dragosr



Farul din Alexandria
Orasul Alexandria a fost fondat în 331 înainte de Hristos de catre Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. Dupa moartea sa, Ptolemeu Soter (fost comandant al lui Alexandru cel Mare), rege al Egiptului, a stabilit aici capitala.

Alexandria era în acea epoca una dintre cele mai importante piete comerciale ale lumii. Cetatea avea un port interior, în care cerealele si legumele din valea fertila a Nilului erau transbordate, si un port la mare, deschis catre Grecia, Levant si Mediterana occidentala. In afara de lemnul din Liban, vinul din Grecia, condimentele si tamâia din Peninsula Arabica si metalele din Spania, nenumarati calatori treceau pe aici, veniti din cele patru colturi ale lumii: savanti, negustori, diplomati si studenti. Circulatia maritima era atât de intensa la Alexandria încât navele, contrar obiceiurilor din acea vreme, intrau în port ziua si noaptea. Din cauza conditiilor de navigatie foarte periculoase în lungul coastelor, se impunea construirea unui far.

In apropierea tarmului se gasea o mica insula, Pharos, al carei nume se presupune ca venea de la “insula lui Pharaon.” Insula a fost legata de uscat printr-un dig numit Hepstadion, fiindca avea sapte stadii lungime, adica 1300m.

Desi Alexandru cel Mare a dat ordin sa se construiasca un far, abia dupa moartea lui, Ptolemeu Soter, a început constructia farului, aproximativ în 285-290 I.C. Constructia a fost finalizata catre 247 I.C. de fiul lui, Ptolemeu Philadelphus.

Proiectul farului a fost conceput si initiat de catre Ptolemeu Soter, Sostrate din Cnid a fost arhitectul, dar detaliile si calculele au revenit Bibliotecii din Alexandria. Constructia a fost dedicata lui Ptolemeu Soter si sotiei lui, Berenice. Constructia a fost atât de faimoasa încât denumirea de "far" (de la numele insulei-Pharos) a fost preluata în limbile franceza, italiana, spaniola.

Farul din Alexandria a ajutat la navigatie timp de mai bine de 1000 de ani. În sec. al XII-lea D.H. portul din Alexandria a fost complet inundat de namol, astfel ca nu mai era navigabil. Odata cu trecerea anilor nimeni nu se mai ocupa cu întretinerea farului. Din placile de bronz care avusesera cândva rol de oglinzi, probabil ca s-au confectionat monede.

Farul a fost distrus târziu, în urma a doua cutremure, din 1303 A.D. si 1323 A.D. De aceea i se cunosc atât pozitia cât si aspectul. Scrierile lui Strabon si ale lui Pliniu cel Batrân descriu turnul si splendida marmura alba în care era îmbracat. A fost atât de faimos, încât a aparut chiar si pe monedele romane.

Farul era construit din trei turnuri sau etaje, ridicate pe un fundament extrem de solid. In partea inferioara se gasea un turn de forma patrata, cu latura de 30m si înaltimea de 55m, cu 300 de camere de locuit, pentru garnizoana care deservea farul. Urma apoi un turn octogonal în care se însirau scari în forma de spirala, cu latura de 18,3m si o înaltime de 27,45m. Cu ajutorul scarilor se ajungea în cel de-al treilea turn, cilindric, cu o înaltime de 7,3m în care se facea focul si se aflau oglinzile. În vârf se gasea statuia lui Poseidon. Înaltimea farului era de 117 m.

În exterior, întregul turn era îmbracat în marmura alba. In interior s-a amenajat un put central, cu un ascensor pentru materiale, pentru a se putea duce cu usurinta pâna în vârful farului combustibilul pentru lampi, rasina si ulei. Un reflector concentra lumina catre largul marii. S-a consemnat ca aceasta constructie a necesitat 800 de talanti, ceea ce echivaleaza cu 20.800 de kilograme de argint.

Pentru mentinerea focului era necesara o cantitate imensa de combustibil. Lemnele erau transportate, dupa unii autori, cu carute trase de cai sau catâri care urcau pe o rampa în forma de spirala, iar dupa altii, cu ajutorul unor scripeti de la prima la a doua terasa si apoi pe scara. În spatele focului se gaseau oglinzi uriase de bronz, care reflectau lumina la distante de peste 50km, luminând rada si ghidând corabiile. În timpul zilei era folosita lumina solara, care era amplificata de uriasele oglinzi.

In 1480, sultanul Qait Bey a decis fortificarea Alexandriei si a construit un fort medieval pe amplasamentul vechiului far, folosind chiar piatra si marmura din ceea ce mai ramasese. Acum, lânga actualul Fort Qait Bey, sub apele linistite ale marii se zaresc asa numitele fundatii ale farului.

Recent, oameni de stiinta le-au adus la suprafata ca sa le studieze.

Desi nu a supravietuit, Farul din Alexandria a fost luat drept model pentru numeroase monumente înaltate pe malurile Mediteranei si chiar în Spania.

Si numele farului a supravietuit, deoarece limbile romanice au preluat aceasta denumire pentru a desemna toate farurile din lume: romanii antici spuneau "farus", italienii si spaniolii "faro", portughezii "farol" si francezii "phare".

Farul din Alexandria este singura minune a lumii antice care a avut si o utilitate practica, fiind primul far din lume.


1 user online
Useri autentificati: