Lansare Harry Potter si Talismanele Mortii, Galati - Libraria Humanitas, 1-2 decembrie 2007
Purple

Pasi marunti, tematori… Pasi ce ne conduceau pe noi spre intrarea intr-o alta lume: Lumea magica a lui Harry Potter. O intrare strajuita de doi paznici vrednici ce tineau in maini lumini magice, lumini vesnice, doi paznici care purtau pe buze cateva cuvinte simple, dar puternice, cuvinte ce le spuneau oricui vroia sa paseasca inauntru: “Intra, dar fii cu bagare de seama!” Timizi, vrednicii vrajitori in devenire s-au strans cu mic cu mare in librarie, asteptand cu sufletul la gura sa se intample… Intr-un colt, un tanar citea cu rasuflarea stinsa ultimele cateva randuri ce au avut mai demult datoria sa porneasca sfarsitul povestii: ultimele randuri ale cartii a sasea. Pe cand termina de citit cele din urma cuvinte, luminile au inceput sa palpaie, iar ca prin magie in mainile tanarului a aparut o legaturica. M-a surprins sa-i vad atat pe copii, cat si pe parinti zgaindu-se cu emotie nesfarsita la acea legaturica. Tanarul a recitat niste cuvinte parca de mult uitate iar din legaturica a iesit o carte. De va inchipuiti ca era o carte ca oricare alte, va inselati amarnic. Aceasta era deosebita, caci cuprindea secrete de mult uitate, secrete ce asteptau sa fie dezvaluite inca din momentul primei lupte a lui Harry cu Voldemort, atunci cand eroul nostru era doar un bebelus. Vrajitoarea care avea datoria de a vinde cartile (intre noi fiind vorba, aducea mult a Mcgonagall-subtirica, cu ochi mari si trasaturi fine de feline) a fost asaltata de copii dornici de a fi alaturi de Harry in ultima sa mare aventura: descoperirea si distrugerea Horcruxurilor. Au urmat apoi concursuri cu premii, caci orice invatacel trebuie rasplatit si lumea a inceput incet incet sa se retraga. Mare mi-a fost mirarea sa-i vad acolo pe insasi marii oameni ai Hogwarts-ului: Harry Potter si Albus Dumbledore. Harry era exact cum mi l-am imaginat: inalt, slab, cu o privire jucausa, purtand uniforma scolii pe care o adora. Albus purta o mantie argintie, era impozant, demn, emana putere, dar in privirea lui am descoperit blandete si dragoste pentru toti, deopotriva buni sau rai. Cu emotie si o profunda admiratie m-am apropiat de ei tocmai cand plecau pe nesimtite, fara sa le fosneasca mantia, fara ca pasii lor sa faca zgomot. Au acceptat sa le fac o poza, o poza ce o voi pastra mereu ca amintirea intalnirii mele cu cei mai vrednici oameni ai tuturor timpurilor. Cu pasi la fel de timizi ca atunci cand am ajuns in fata librariei, am plecat toti spre casele noastre spre a ne cufunda in lumea viselor, o lume unde, asa cum spunea Dumbledore, “putem fi tot ce ne dorim”. Material trimis de Purple Imagini trimise de Purple, reprezentant LHP la Galati Se recitesc ultimele randuri din cartea a sasea Inauntrul bibliotecii