Warning: include(): Failed opening '/home/harrypotter/coduri/header.php' for inclusion (include_path='.:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php') in /home/r42147educ/public_html/biblioteca/geogra/zone/trieste.php on line 10

Trieste
de Darnik



Istoria si dezvoltarea economica a regiunii Trieste au fost influentate puternic de vecinatatea falnicei Venetii.

Orasul a avut o istorie anonima pana in Evul Mediu. Numele are o origine paleovenetica, "terg" insemnand piata, iar "este" insemnand oras. Colonia Tergestina a fost, de la bun inceput, "res publica autonoma".

Orasul si-a manifestat independenta rasculandu-se impotriva impozitelor grele pe comert si pe transportul naval in Adriatica, impuse de venetienii care detineau suprematia navala.

Tensiunea dintre cele doua orase a dus la un lung asediu, urmat de ocuparea Trieste-ului de catre venetieni, in 1368. Dupa numai 12 ani, Casa Regala a Austriei a intervenit si a eliberat Trieste de sub ocupatia venetiana.

In 1382, cetatenii orasului au depus juramant de credinta fata de Imperiul Austriac, juramant care i-a tinut legati pana la primul razboi mondial.

Imparatul Carol al VI-lea al Sfantului Imperiu Romano-German a inteles ca viitorul imperiului sau depinde de comert. Pentru a-si pune in aplicare planurile, a ales orasul Trieste ca principal centru al comertului maritim cu Estul.

Politica luminata a imparatului a dus la proclamarea orasului ca port liber, in 1719. Acest statut insemna ca negustorii nu mai plateau taxe vamale si impozite, marfurile lor devenind competitive, fapt ce a dus la o crestere substantiala a bunastarii orasului.

Pentru a face fata sutelor de nave care soseau in port si numerosilor imigranti atat din Europa, cat si din Islam, au fost construite facilitati portuare, nemaivazute in epoca. In timpul razboaielor nepoleoniene, Trieste a fost ocupat de francezi, in trei randuri, dar austriecii s-au intors, in 1813.

In cursul secolului al XIX-lea, Trieste a cunoscut o crestere economica puternica si a participat activ la viata culturala si politica a Europei. Un climat politic tolerant a creat o atmosfera de libertate, fapt pentru care orasul a fost ales ca loc de azil atat de mostenitorii familiei Bonaparte, cat si de Bourbon-ii alungati din Spania.

Pe 3 noiembrie 1918, distrugatorul italian "Audace" a ancorat in Trieste, iar din el a debarcat primul corp de soldati italieni (bersaglieri). Prin aceasta actiune, Trieste s-a reintegrat Italiei. Dupa 8 septembrie 1943, orasul a fost ocupat de trupele germane si a devenit parte al Celui de-al Treilea Reich.

In 1945, trupele lui Tito au ocupat orasul, intre 1 mai si 12 iunie, data la care s-a instalat un guvern militar aliat. Tratatul de pace de la Paris, din 1947, a creat teritoriul liber Trieste, sub conducerea unui guvern militar aliat si cu o garnizoana anglo-americana. Pe 26 octombrie 1954, in urma unui acord semnat la Londra, Trieste a revenit Italiei.

Imediat dupa reunificare, autoritatile italiene au facut demersuri pe langa Austria, pentru renovarea si remobilarea cu piesele originale a castelului Miramare, care apartinuse Casei Imperiale de Habsburg. Locuitorii orasului Trieste sunt mandri de multiculturalismul lor si, mai ales, de influenta austriaca.

In oras traiesc in deplina concordie italieni, sloveni si austrieci. Castelul Miramare a fost cladit de Maximilian de Habsburg, fratele mai mic al imparatului Franz Joseph. Ferdinand Maximilian s-a nascut la Schonbrunn, ca al doilea fiu al arhiducelui Francisc Carl de Habsburg si al Sofiei de Wittelsbach. Dupa incoronarea lui Franz Joseph, pe 2 decembrie 1848, la varsta de 18 ani, ca imparat al Austriei, Maximilian a primit cadou o excursie in Grecia, Turcia si Dalmatia.

El a fost profund marcat de peisajele si locurile vizitate, pe care nu le cunostea decat din gravuri. Aceasta experienta s-a dovedit fundamentala pentru viitorul lui, caci atunci a vizitat pentru prima data orasul Trieste si a cunoscut ce inseamna viata pe mare. Intors la Viena, Maximilian s-a inrolat in marina si si-a stabilit domiciliul oficial la Trieste. In 1851 si 1852, el face o croaziera pe coastele Spaniei si Portugaliei, pe care o mentioneaza intr-un jurnal de calatorie unde si-a adunat elementele decorative ce vor contribui la proiectarea viitoarei sale resedinte. In 1854, imparatul il numeste contraamiral al flotei austriece.

In anul urmator, Maximilian cumpara promontoriul de la vest de Trieste, pe care il va boteza mai tarziu Miramare, si incredinteaza proiectul de constructie a castelului si de amenajare a parcului arhitectului austriac Carl Junker. Pe 3 noiembrie 1856, trimite prima sa scrisoare Charlottei, fiica regelui Leopold I al Belgiei si a Louisei de Orleans. Pe 31 decembrie, in acelasi an, la Bruxelles se celebreaza logodna oficiala cu Charlotte, considerat una dintre cele mai frumoase printese ale Europei. In anul urmator, pe 27 iulie, se serbeaza casatoria, iar tanarul cuplu princiar se stabileste la Milano, deoarece Maximilian fusese numit viceguvernator al provinciei Lombardia-Venetia.

In urma divergentelor de opinie cu fratele sau, imparatul, si din cauza situatiei militare, Franz Joseph isi destituie fratele si il numeste guvernator pe contele Franz Gyulai, care era si comandantul trupelor austriece din nordul Italiei.

Maximilian si Charlotte se retrag la castelul Miramare, desi amenajarea nu era completa. Cuplul va locui la castel pana in aprilie 1864, cand Maximilian accepta coroana Imperiului Mexican, cu gandul de a reconstitui puterea pe care Casa de Habsburg a cunoscut-o pe vremea imparatului Carol Quintul.


1 user online
Useri autentificati: