Site Search


Despre istoria Terrei
de Irinuk




Cum a luat nastere Pamantul?
Istoria lui este istoria Universului, acest spatiu imens care ne inconjoara si este atat de plin de necunoscut. Pamantul este una din cele noua planete, care impreuna cu Soarele alcatuiesc Sistemul solar, mica parte a unui enorm grup de corpuri ceresti care formeza Galaxia noastra, denumita Calea Lactee. Formarea sistemului planetar, inclusiv a Pamantului, varsta lui, constituie subiectul multor ipoteze cosmogonice. Ideile mistice care la inceput legau aparitia planetelor si a Soarelui de forte supranaturale au fost spulberate treptat, pe masura aparitiei descoperirilor stiintei. In secolul XVIII, naturalistul francez G. Buffon a emis ipoteza originii materiale a Pamantului, sustinuta in lucrarile sale <> (1749) si <> (1778). El si-a imaginat aparitia Sistemului solar ca un rezultat al ciocnirii dintre doi mari astri ceresti, unul din ei fiind Soarele. Mai tarziu, au aparut numeroase alte ipoteze, fiecare pornind de la observatii astronomice sau descoperiri de noi legi universale.

Sunt demne de mentionat ipotezele lui J. Jeans(1946), Kuiper-Uray(1949), V. Fesencov(1960), toate pornind de la ideea ca s-au format din materie fierbinte la inceput si care s-a racit treptat in decursul multor milioane de ani.

Exista ipoteze care sustin insa ca la inceputul existentei sale Pamantul, la fel ca si celelalte planete, s-a format din materie rece.

Astfel, O. Schimdt (1943) presupune ca din meteoritii care colindau Universul in mari roiuri, s-a format, cu cateva miliarde de ani in urma, o aglomerare mare de materie ce se rotea in jurul Soarelui.

Ciocnirile dintre acesti meteoriti au dus treptat la concentrarea lor pe anumite orbite si la aparitia planetelor, a caror temperatura initiala nu depasea +4o.

Cresterea ulterioara a temperaturii s-a datorat proceselor de dezintegrare radioactiva si particularitatii atmosferei terestre de a retine aproape intreaga caldura primita de la Soare.

Pentru viata Pamantului, un secol este mai putin de o clipa. ceea ce vedem si cercetam noi astazi este rezultatul unei indelungi evolutii in timp. Evenimentele petrecute de la inceputurile existentei planetei, pana in perioada actuala, au fost grupate de geologi in unitati mari de timp, numite ere si perioade, cuprinzand fiecare sute si zeci de milioane de ani. Acestea se deosebesc unele de altele prin evenimente de mare importanta care au avut loc pe planeta, cum sunt:ridicarea unor sisteme mari de munti, eruptii vulcanice deosebite, extinderea sau retragerea marilor, aparitia si disparitia unor grupe de vietuitoare.

Perioada de timp cea mai veche si mai indelungata din istoria planetei a primit numele de Precambrian. In timpul ei s-au nascut primele roci, invelisul lichid al planetei-hidrosfera-si se petrece cel mai important eveniment, aparitia primelor forme de viata. Precambrianului ii urmeaza apoi, succesiv, era paleozoica sau primara, era mezozoica sau secundara si era neozoica sau cainozoicul. Noi traim in Cuaternar, perioada de timp relativ linistita din istoria planetei avand drept caracteristici principale extinderea si retragerea in mai multe randuri a calotei glaciare precum si dezvoltarea civilizatiei umane.

In cercetarea istoriei Pamantului, stabilirea varstei unor roci sau plasarea in anumit timp a unor fenomene este de mare importanta. Se poate vorbi despre o varsta „relativa” si o varsta „absoluta” a acestora. Varsta relativa se stabileste atat pe baza pozitiei stratelor geologice, dar mai ales pe baza prezentei fosilelor caracteristice. Ce sunt insa acestea?In anumite roci s-au pastrat conservate resturi de plante si animale care au trait in acelasi timp cu formarea stratelor in care se gasesc. Lor li s-a dat numele de fosile. Fosilele caracteristice sunt numai acelea care au trait intr-o perioada relativ scurta de timp, au avut o dezvoltare foarte mare in suprafata si carora le pot fi recunoscute caractere specifice.

Descoperirea radioactivitatii naturale a unor elemente, fenomen care s-a derulat necontenit in tot cursul evolutiei Pamantului, a permis determinarea in ani a timpului geologic. Aceasta determinare se poate efectua pe diferite tipuri de roci care contin elemente radioactive, iar rezultatul obtinut indica asa-numita varsta absoluta sau izotopica. Determinarile de varsta absoluta a unor roci, considerate a fi printre cele mai vechi de pe planeta, au indicat valori intre 3, 4 miliarde de ani pentru o zona situata in Africa de Sud si 3, 9 miliarde de ani pentru partea de vest a Groenlandei.

Cercetarea varstei absolute a unor fragmente de meteoriti si a esantioanelor de roci aduse de pe Luna a aratat ca acestea au o vechime de pana la circa 4, 6 miliarde de ani, cifra foarte apropiata de cea care indica varsta absoluta a unor roci de pe Terra, dovada a unitatii Sistemului solar.


1 user online
Useri autentificati: