Site Search


Fluviul Amazon


Profil

Lungime: 6437 km
Izvor: Calillona, Peru
Varsarea: Delta Amazoniana, localizata in partea de nord-est a Braziliei

Fluviul Amazon este al doilea din lume, dupa Nil, ca lungime. Amazonul este, insa, fluviul cu cea mai mare cantitate de apa, si nici un altul nu este apropiat de aceasta imanes acantitate. In plus, este considerat cel mai salbatic rau din lume (dintre cele de dimensiuni mari).

Amazonul are cam aproximativ 20% din toata apa care curge prin raurile lumii si se varsa in oceane. El colecteaza apa din aproape 40% din continentul Sud American, prin intermediul miilor de afluenti pe care ii are. Dintre acesti afluenti, 17 dintre ei au o lungime de peste 1600 de kilometri. Ei provin din Peru, Bolivia, Venezuela, Columbia, Ecuador si Brazilia.

Pornind din Iquitos, in Peru, si pe tot parcursul sau brazilian catre Atlantic, Amazonul are o latime intre 6 si 10 kilometri, devenind si mai lat in perioada sezonului ploios, atunci cand este inundat. In cea mai lata zone, Amazonul depaseste 11 kilometri.

Primul european a descoperit imensul fluviu atunci cand venind cu vasul din ocean, s-a trezit ca naviga in ape dulci. Intorcandu-se direct catre mal, si-a dat seama ca naviga pe un rau si asa a descoperit Amazonul. In zilele noastre, multe vase inca mai ancoreaza in zona amazoniana si nu in ocean, datorita unor specii de alge marine (barnacles) care se ataseaza de ancore si de fuselaj atunci cand stationeaza in apele sarate, dar se desprind si se indeparteaza in apele dulci. Padurea amazoniana

Padurea amazoniana, cea mai mare din lume, are peste 300 de specii de mamifere, mii de specii de pesti de apa dulce, zeci de mii de specii de arbori si aproape o suta de mii de alte specii de plante. Numarul speciilor de insecte nu este si nu poate fi aproximat in nici un fel, aprecierile pornind de la 20000 si ajungand la milioane. Zilnic se descopera noi specii, exista multe zone in padurea amazoniana inca neexplorate de om

Climatul padurii amazoniene este descris de ploi torentiale si de tempereturi ridicate. Aceste paduri sunt atat de imense incat oamenii de stiinta considera ca in acest moment, aceste paduri sunt un element esential in echilibrul intregului climat al planetei. Distrugerea permanenta a acestor paduri, in scopul de a intemeia ferme, sau pentru minerit, este unul dintre cele mai importante cauze ale incalzirii planetei. In prezent comunitatea internationala face eforturi intensive pentru a determina Brazilia sa opreasca distrugerile masive si sistematice pe suprafete imense din padurea amazoniana, dar in cele mai multe cazuri, statul brazilian a ramas insesibil la aceste eforturi, continuand despaduririle masive si distrugerile.



Date, fapte

Amazonul este lacasul unei multitudini de culturi ale triburilor indiene, culturi ce dovedesc un grad inalt de cunosstere a mediului bogat si complex din padurea amazoniana.

Pe masura ce asezarile omului inlocuiesc suprafetele impadurite, aceste grupari si culturi tribale vechi sunt afectate, de asemeni, si tot ce au invatat ei in mii de ani de contact si integrare in mediul acest, se afla in pericol de a fi pierdut. Oamenii de stiinta cauta sa afle cat mai multe lucruri de la nativii amazonieni, multe eforturi concentrandu-se pe fascinanta varietate de plante tropicale si animale pe cale de disparitie. Plantele si animalele padurii amazoniene pot avea raspunsul multor remedii necunoscute inca ale unor boli, pot furniza informatii si material inestimabil comunitatii stiintifice, si pot face acest lucru doar in mediul natural, in habitatul lor.

Un fenomen cu totul deosebit care se produce pe Amazon, numit de localnici pororoca este efectul fluxului marin care patrunde in sus pe fluvii provocand valuri puternice ce ajung uneori pana la Santarem, la 1 000 km in interior. in estuarul larg de peste 200 km si lung de 350 km pororoca are efecte distrugatoare asupra tarmului, ingreuiaza navigatia spre ocean si chiar descarcarea apelor. Pororoca, alaturi de inundatii, sunt doua fenomene care schimba continuu configuratia malurilor si a tuturor gurilor de varsare ale afluentilor pana la Manaus.

Potentialul hidroenergetic al Amazonului, cu toti afluentii, apreciat 1a 280 mil. KW, este foarte putin folosit pana in prezent.

Navigatia pe Amazon si afluentii sai insumeaza circa 50 000 km, pe fluviu aceasta practicandu-se cu vase de tonaj maritim pana la Manaus si cu vase mai mici, pe 4 200 km, pana la cascada Pongu de Manscriche, situata pe Maranon, la iesirea acestuia din Anzi.



Clima, geografie

Clima bazinului Amazon, calda si umeda in cea mai mare parte si mai uscata in Anzi, cu temperaturi intre 23 si 28°C, in medie (variatii mici in timpul anului si ceva mai mari de la zi la noapte), precipitatii bogat (1 500-3 000 mm/an), cu remarcarea unui sezon ploios si unul mai uscat (caar se accentueaza catre nord si sud in regiunea podisurilor), creaza conditiile cele mai favorabile dezvoltarii unei vegetatii luxuriante, de tip ecuatorial care se suprapune Campiei Amazoniei, formand un adevarat "ocean verde” - cel mai mare din lume - cu un rol foarte important in reglarea conditiilor de circulatie ale maselor de aer si, respectiv, a umezelii pentru continentul sud-american si chiar pentru Terra. Singurele perturbari in desfasurarea regulata a circulatiei aerului si temperaturii sunt valurile de aer rece (friagens), care patrund din sud, producand scaderi bruste de temperatura.

Cursul superior, reprezentat prin Ucayali si Maranon, se inscrie in regiunea muntoasa, andina, cu vai inguste, indeosebi a Maranonului, care curg paralel cu tarmul Pacificului pe o vale de natura tectonica, cu pante mari, ceea ce confera raurilor viteze de scurgere mari in comparatie cu cele din Campi­a Amazoniei. Amazonia, care are o lungime, de la vest la est, de 4 380 km, o panta extrem de mica - 0,003 % (la vest 160 m. alt. si la est 0 m), corespunde unei zone de subsidenta in care s-a acumulat un volum enorm sedimente (circa 4 000 m grosime). Raurile afluente, la iesirea din podisurile vecine, constituite din roci dure, formeaza numeroase cascade si repezis­uri care le confera un potential hidroenergetic ridicat. Cu toate ca forma bazinului se poate asemana cu o frunza in care nervura principala (Amazonul) colecteaza numerosi afluenti pe ambele parti, se poate remarca o disim­etrie evidenta - in sensul ca pe partea dreapta (din sud) vin mai multi afluenti si destul de mari (de la vest la est Jur, Purus, Madeira, Tapajos, Xingu si, discutabil, Tocantins), in comparatie cu partea stanga (Napo, Ica-P­utimayo, Jupura, Rio Negro). Se estimeaza ca Amazonul colecteaza circa 1000 afluenti mai importanti, dintre care 20 au peste 1500 km lungime fiecar. intre Manaus si Anzi, Amazonia are forma unei palnii largi de 2 000 km, limitata la sud de Madeira si la nord de Rio Negro. Panta foarte scazuta in aceasta parte favorizeaza divagarea apelor, formand un paienjenis de meandre, brate moarte, grinduri instabile. Latimea apelor Amazonului pro­priu-zis are 2 km la Iquitos si 5 km catre Manaus, iar adancimea apei intre 20 si 50 m. in avale de Manaus, datorita apropierii podisurilor Guianei si Braziliei, latimea Cimpiei Amazonia se restrange in unele locuri la 200-300 km, determinand si un proces de eroziune pe verticala mai mare, fapt ce conduce la o adancime maxima a apei in albie, la Obidos, de circa 80 m.



Cum a ajuns Amazonul atat de intins

Primul motiv este localizarea sa: in zona ecuatoriala. In jurul "liniei de centura" a Pamantului se afla o zona foarte calda, tropicala, cu cele mai multe precipitatii de pe glob.

Foarte multa apa provenind din precipitatii uda zona numita "Bazinul Amazonian", din preajma malurilor fluviului.

Situat in zona ecuatoriala, cu afluenti in ambele emisfere, regimul de scurgere este uniform tot timpul anului. in timpul verii boreale aduc ape bogate raurile de pe partea stanga, iar in vara australa cele de pe dreapta. Totusi, datorita numarului mare de afluenti din emisfera australa, in august - septembrie, cand raurile de aici au apa mai putina, se inregistreaza ape scazute pe Amazon. Sunt si situatii, cu totul exceptionale, cand apele mari din cele doua emisfere se suprapun producand inundatii catastrofale.

Pentru a intelege mai bine acest fenomen, trebuie sa ne gandim la un burete imens de vase care soarbe toata apa de pe jumatate din continentul Americii de Sud.

Acest fenomen, coroborat cu desele ploi tropicale care uda zonele amazoniene si imprejurimile, umiditatea foarte mare, toate acestea conduc la crearea celui mai impresionant fluviu al lumii: Amazonul.












Special thanks to Jungle Photos

1 user online
Useri autentificati: