Site Search


Ursul alb
pagina realizata de Dragosr



Ursul alb este unul dintre cei mai mari ursi din lume si cel mai mare carnivor actual, avand 3 metri lungime si 700 kilograme greutate.

El este adaptat perfect la conditiile grele din mediul sau : un mediu dur, cu temperaturi scazute si furtuni cumplite.

Ursul alb se hraneste cu foci (acestea fiind hrana sa de baza), vulpi polare si pasari. El are blana alba si impermeabila, aceasta asigurandu-i si o izolare termica perfecta.

Viteza de Inaintare In apa a ursului alb este de 5 km/h. Au fost Intalniti ursi Inca Inotand puternic si la 300 km de tarm. Ursul alb parcurge pana la 20 km pe zi si 1200 km pe an.

In 1774, ursul alb a fost descris ca specie distincta, o vreme crezandu-se ca el este doar o specie de urs brun care si-a schimbat culoarea blanii datorita conditiilor de mediu. Ursul alb furniza populatiilor Nordului produse indispensabile vietii: carne, grasime, blana, oase. Domeniul ursului alb se afla in spatiul circumarctic. Acesta cuprinde zona nordica a Americii si Eurasiei, banchizele din jurul Polului Nord, o mare parte din Groenlanda, Peninsula Alaska, Golful Hudson, Islanda, nordul Peninsulei Scandinave si insule ca Spitzbergen, Frantz-Joseph, Novaia Zemilia. Temperaturile medii ale acestor locuri variaza Intre –28 grade C si +1 grad C.

Ursul alb, sau Nanok, cum este numit de eschimosi, ajunge sa traiasca pana la 20-25 de ani.

Ursii albi masculi sunt unele dintre cele mai singuratice animale de pe Pamant.Daca femelele au cateva luni langa ele puii, masculii Isi traiesc aproape toata viata ratacnid singuri.

Dupa ce si-au gasit o femela, masculii stau cu aceasta doar cateva zile, dupa Imperechere reluan-du-si viata In singuratate. La inceputul deceniu-lui al saselea al secolului trecut, numarul ursilor polari a scazut considerabil, datorita vanatului excesiv. Pe Intregul areal al speciei mai existau doar 5000-8000 de exemplare. Astfel, In 1956 ursul alb a fost declarat „animal de interes international”. Totusi, abia In 1973 s-a semnat protocolul numit „Agreement on Conservation of Polar Bear”care a Insemnat crearea unor sanctuare In zonele arctice, pentru ursii albi.

Aceste sanctuare au fost delimitate astfel Incat sa cuprinda majoritatea drumurilor de migratie a ursilor polari si bineInteles, In ele a fost interzisa vanatoarea. Toate tarile care au semnat protocolul au stabilit legi care urmareau protectia puilor de urs albi.

Canada a stabilit ca doar eschimosii aveau voie sa vaneze ursi albi, putand doborI, maxim 600 de exemplare pe an. Legislatia Statelor Unite prevede ca pe tritoriul Peninsulei Alaska aveau voie sa vaneze ursi numai bastinasii.

In Groenlanda, eschimosii sunt singurii vanatori de ursi polari permisi, putand doborI pana la 150 exemplare pe an, In timp ce Norvegia a interzis total vanatoarea de ursi polari. Rezultatele au fost spectaculoase, ajungandu-se la 30.000 de exemplare. Este greu de spus ce va fi In viitor, dar exista voci care sustin ca vanatoarea de ursi polari ar trebui reluata. Daca acest lucru se va Intampla, vanatoarea va trebui practicata sub controlul autoritatilor. Aceasta istorie vrea sa demonstreze ca nu prea mai este loc In lume pentru salbaticiuni. Totusi, fara tovarasia lor, viata ar putea deveni anosta.

Bibliografie:

  • Terra magazin nr. 12
  • Arborele Lumii


  • 1 user online
    Useri autentificati: