Warning: include(): Failed opening '/home/harrypotter/coduri/sesiune.php' for inclusion (include_path='.:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php') in /home/r42147educ/public_html/biblioteca/biologie/archaeopteryx.php on line 2
Archaeopteryx, fosila de parada a paleontologiei
Warning: include(): Failed opening '/home/harrypotter/coduri/header.php' for inclusion (include_path='.:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php') in /home/r42147educ/public_html/biblioteca/biologie/archaeopteryx.php on line 10

Archaeopteryx, fosila de parada a paleontologiei
pagina are la baza un material trimis de Asha (Ana_ay2)



La aproximativ 30 km vest de orasul Eichstätt, pe valea raului Altmuhl, in mica localitate bavareza Solnhofen, exista inca din timpul Imperiului Roman cariere de calcar, roca din care se confectionau pavaje, pardoseli si suporturi pentru inscriptii. In perioada renascentista, acest calcar s-a folosit la construirea bisericilor si palatelor bavareze.

Inventarea litografiei a facut ca, incepand din secolul a XVIII-lea, carierele sa cunoasca o dezvoltare impresionanta. Datorita structurii sale intens strtificate, calcarul din Solnhofen a fost considerat materialul ideal pentru acest procedeu de imprimare.

In 1860, micul sat din Bavaria a intrat in atentia intregii lumi datorita unei descoperiri de senzatie. Pietrarul Wilhelm Kohler a gasit in una dintre cariere o pana de pasare fosilizata, lunga de 6 cm. Paleontologul Herman von Meyer a studiat pana si a denumit specia de la care aceasta provenea “Archaeopteryx litographica” (aripa veche din sistul litografic). Era primul indiciu al unei pasari din perioada jurasica. Placa de calcar cu pozitivul penei se gaseste in present la Muzeul Paleontologic din München, iar partea cu negativul, la Muzeul din Berlin.

Un an mai tarziu (1861) a fost descoperit, in cariera lui Johann Frederick Oltmann, primul schelet fosilizat cu tiparul penelor. Dr. Karl Haberlein, in mainile caruia a ajuns scheletul, l-a vandut, pentru suma de 700 de lire sterline, Muzeului Britanic din Londra. Richard Owen a descries aceasta fosila ca apartinand speciei Archaeopteryx macrura.

In 1876 a fost gasit, in cariera lui Johann Dorr, de langa Eichstätt, un al doilea exemplar, mult mai bine pastrat decat precedentul. Aflat initial in proprietatea lai Ernst Hoberlein, scheletul a fost cumparat de Muzeul Universitatii Humboldt, din Berlin.

A urmat exemplarul Maxberg, gasit in anul 1956 in cariera lui Eduard Opitsch si a descris de profesorul Florian Heller ca fiind Archaeopteryx lithographic. Dupa moartea proprietarului, in anul 1991, acest valoros exemplar a disparut.

In 1970, profesorul John Ostrom a adus la cunostinta publicului, o fosila de Archaeopteryx descoperita cu 115 ani in urma, in 1855, langa Riedenburg, si descrisa initial drept o reptile aeriana (Pterodactylus crassipes).

In 1973, profesorul Frantz Mayr a facut publica descoperirea unei fosile ce fusese gasita inca din 1951 la Eichstätt. Unii paleontology considera ca acest exemplar apartine unei specii de Archaeopteryx cu un numar mic de indivizi, dar dupa altii este vorba de un exemplar mai tanar.

Primarul localitatii, Friederich Müller detine in colectia sa un Archaeopteryx gasit in anul 1987 la Solnhofen. Exemplarul este insa incomplete: cateva parti ale scheletului au disparut.

Al saptelea si ultimul exemplar cunoscut pana in prezent a fost gasit in vara anului 1992 de Jürgen Huttinge. Scheletul, bine pastrat si continand mulaje ale penelor, apartinand unui individ matur, cu sternul bine isificat, si a fost descries drept Archaeopteryx bavarica (in prezent, la Muzeul Paleontologic München).

Relatia de rudenie a lui Archaeopteryx cu reptilele a fost presupusa de Thomas Huxley inca din 1868, care a adus numeroase argumente in acest sens (printer care si modul de prindere a dintilor prin placute osoase suplimentare, la fel ca la reptilele Theropode). Anatomia membrelor inferioare si superioare, structura osoasa a bazinului, vertebrele pana in varful cozii – toate constituie caractere ce fac din Archaeopteryx veriga de legatura dintre reptile si pasari.

Conditiile deosebit de prielnice fosilizarii din jurasicul superior (Malm) au permis pastrarea in calcarele de la Solnhofen a numeroase alte resturi organice pe langa scheletele de Archaeopteryx. Cu cele 750 de specii de plante si animale descrise, Solnhofen se situeaza in randul celor mai importante depozite fosilifere ale lumii. Fosilele de aici apartin atat unor vietuitoare marine (amoniti, crustacee, pesti, reptile acvatice), cat si unora terestresau aeriene (broaste testoase, crocodile, reptile terestre si aeriene). Tot la Solnhofen a fost descoperit si singurul exemplar de dinosaur pitic (Campsognatus longipes), cu care se mandreste astazi Muzeul Paleontologic din München.

De ce atat de multe fosile atat de bine conservate la Solnhofen? Unul dintre motive este prelucrarea manuala a calcarului in cariere, in ciuda existentei echipamentelor moderne. Dar ceea ce a facut posibila pastrarea in conditii deosebite a fosilelor a fost tocmai mediul existent in timpurile jurasicului superior din aceasta regiune.

In urma cu 150 de milioane de ani, actualul teritoriu al Bavariei era acoperit de apele Marii Tethys. Tarmurile delimitate de complexe recifale formate din alge, spongieri si recife de corali au creat conditiile necesare pentru formarea unor bazine de depuneri lagunare, in care s-a sedimentat un namol calcaros fin. Izolarea treptata a bazinelor cu sedimente calcaroase de apele bogate in oxigen ale marii deschise si evaporarea intensa provocata de clima calda si arida au condus la acumularea in aproprierea tarmului a unei ape foarte sarate si cu greutate specifica mare.

Bazinele au devanit adevarate capcane pentru toate vietuitoarele marii. Indivizi morti, cazuti pe fundul apei, nu s-au descompus, ci au fost acoperiti cu un strat subtire de alge si apoi ingropati in namolul calcaros. S-au pastrat astfel chiar si partile moi ale vietuitoarelor: pielea, intestinul, anumiti muschi, penele de Archaeopteryx. Pasarea era adaptata mai mult mediului terestru din apropierea lagunelor, din moment ce caracterele sale se aseamana mai mult cu cele ale reptilelor terestre decat cu ale celor aeriene. Continutul gastric fosil ne arata ca se hranea cu pesti, dar probabil era in stare sa se catere pe ramurile subtiri de Gingko sau Benneth pentru a vana insecte sau larve si pentru a dormi sau a se feri de dusmani.

Descoperirea acestei “pasari originare” se inscrie intre evenimentele de maxima importanta ale Paleontologiei: Archaeopteryx a devenit “fosila de parade” a paleontologilor, fiind evenimentul de legatura esential in teoria evolutionista a lui Charles Darwin.
Warning: include(): Failed opening '/home/harrypotter/coduri/footer.php' for inclusion (include_path='.:/usr/lib/php:/usr/local/lib/php') in /home/r42147educ/public_html/biblioteca/biologie/archaeopteryx.php on line 60